Solstitiul de iarna - mit si realitate

SOLSTIŢIUL DE IARNĂ este ziua când soarele se află la cea mai joasă înălţime, după care, din „moş lipsit de putere" începe să întinerească şi urcă progresiv pe bolta cerească. SOLSTIŢIUL DE IARNĂ era marcat de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi.
Aceste evenimente erau marcate de străbuni prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor.



În zonele temperate, SOLSTIŢIUL DE IARNĂ se celebra exact în perioada când oamenii îşi sacrificau o parte din animale, pentru a face provizii peste iarnă; iar băuturile fermentate sunt gata de folosinţă. Aşadar, exista o abundenţă. La sentimentul abundenţei trebuie să legăm sentimentul revirimentului solar şi al renaşterii anului, sentimente încărcate de vitalitate şi de speranţă. Rezultau, aşadar, manifestări ample ale veseliei, chiar hierofanii ale veseliei, adică trăiri ale sacrului prin bucurie şi ospăţ. Nu poate fi întâmplător faptul, bine observat de Olimpian Ungherea [8], că mari creatori de religie, precum Iisus, Mithra ori Osiris, sunt născuţi exact în data iuliană care coincide cu SOLSTIŢIUL DE IARNĂ [9], ori în vecinătatea ei. Naşterea personajului izbăvitor de maximă sacralitate este o bună punere în operă a intensei hierofanii a veseliei despre care am vorbit, potrivit francmasoneria.ro.   SOLSTIŢIUL DE IARNĂ este, de departe, cel mai important dintre solsitiţii, pentru masoni.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/solstitiul-de-iarna-2013-semnificatia-unei-zile-magice-solstitiul-de-iarna-si-masonii_1345125.html#ixzz38qzzUco7
 
Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani, când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin obiceiul Sorcovei.
Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri elemente din cultul lui Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil).
Anticii credeau că la SOLSTIŢIUL DE IARNĂ se marchează trecerea de la anul îmbătrânit calendaristic către renaşterea celui nou, reprezentat de începutul unui timp ce exprimă, la rândul lui, înnoirea lumii. Mircea Eliade afirmă că pentru omul societăţilor arhaice "lumea se reînnoieşte anual" ("Le Sacré et le Profane", p. 68).

În perioada romană, trecerea aceasta prin poarta solstiţială a devenit mai conturată ceremonial. Ianuarie este luna zeului Ianus, reprezentat cu două feţe, una îndreptată spre trecut, alta spre viitor. El a devenit simbolul anului înnoit.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/solstitiul-de-iarna-solstitiul-de-iarna-2013_1344917.html#ixzz38r0nlNj9


SOLSTIŢIUL DE IARNĂ: Iată când vor avea loc următoarele solstiţii de iarnă, potrivit Observatorului Astronomic:

2014    22 decembrie ora 01:03
2015    22 decembrie         6:48
2016    21 decembrie       21:44
2017    21 decembrie       18:28
2018    22 decembrie       00:23
2019    22 decembrie       06:19
2020    21 decembrie       12:02

Cuvântul "solstiţiu" provine din latinescul "solstitium" ("sol" - soare, "sistere" - nemişcat). SOLSTIŢIUL DE IARNĂ a fost, de-a lungul istoriei, prilej de numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. La romani, el era asociat Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, timp al distracţiior, băuturii în exces şi orgiilor, care se termina cu sacrificii umane.

În mijlocul lui decembrie, pe data de 25, romanii au calculat că Soarele este la refluxul său cel mai scăzut. Împăratul roman Iulius Cezar a fost cel care a instituit Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie, cu toate obiceiurile romane de Saturnalii.

Mai multe studii au evidenţiat faptul că pietrele de la Stonehenge datează, cu aproximaţie, din 2050 î.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina soarelui la apus să cadă într-un anumit fel la SOLSTIŢIUL DE IARNĂ.


Comentarii